M-am nascut in orasul Oradea, dupa ce mama mea a plecat in vizita la socrii ei si apoi la cumnata ei însărcinată fiind si urmând sa se intoarca sa nască in Timisoara. Dar de dimineata inainte sa plece spre Timișoara a inceput sa simta dureri dar nu le-a bagat in seama. Cumnata si cumnatul ei au condus-o spre gara dar pe drum i s-a rupt apa si a ajuns la spital in Oradea si a nascut.
Sunt primul copil al lor dupa mine mai nascandu-se inca doi copii la o diferenta de 2 respectiv 3 ani.
La varsta de 2 ani m-am dus la bunica mea(bunica din partea lui tata sau MAMA BUNA cum i-am spus eu mereu) la Mizies si m-a crescut ea, cu vizite din cand in cand la Timișoara la parinti. Acest moment a fost cea mai frumoasa parte a copilariei mele. La varsta de 4 ani mama si tatal meu s-au hotărât sa se mute si ei la sat. Atunci viata mea a inceput sa se schimbe…am inceput sa imi cunosc frații ca pana atunci ii cunosteam prea putin…la inceput m-am bucurat dar apoi am inceput sa simt lipsa de afectiune din partea alor mei.
Nu au stiut sa aiba răbdare cu noi…de fapt mai mult cu mine…daca era sa fac o prostie lucrurile se rezolvau cu vorbe grele, jigniri din partea lor si cel mai rau a fost ca ii încurajau si pe frații mei sa ma jigneasca. Tin minte un episod din copilărie nu stiu ce varsta aveam dar nu stiam sa leg siretul si probabil ma impiedicam si au decis sa ma invete sa il leg tatal meu inchizandu-ma in cotețul gainilor…era un coteț din lemn in care stateam pup mica fiind…am invatat sa il leg dar nici in ziua de azi nu suport sa leg siretul asa cum am fost invatata, poate ca imi amintește de acel moment…apoi un moment care mi l-au povestit ei ca nu voiam sa fac la olita si faceam in casa si tata s-a hotărât sa ma bata sa invat. Au fost multe momente in care am fost batuta, de multe ori nu puteam sa stau in fund de lovită ce eram…daca mama zicea ceva tata dadea mai tare asa ca putea sa dea oricat ca nu il oprea nimeni.
Mama nu a dat in mine sau eu cel putin nu tin minte dar ea ma lovea prin cuvinte sau blesteme. Nu m-am simtit niciodata iubita am tânjit întotdeauna dupa iubire…de multe ori imi doream sa pățesc ceva, sa ma îmbolnăvesc sa vad daca tine cineva la mine, sa imi doresc moartea. Niciodata nu i-am condamnat pe ai mei pt. nimic nu i-am urat niciodata, am considerat ca nu am eu dreptul sa judec pe nimeni. Si tatal meu din cate povestește el a fost batut de bunicul si a spus ca el niciodata nu va da in copii lui…întotdeauna mi-a fost frica sa nu ajung ca si el. Apoi cand am crescut mi-a zis ca pe vremuri a promis ca nu mai da in mama si cand venea acasa si era suparat se răzbuna pe mine…a dat si in frații mei dar prea putin…in legătura cu fratele meu mi-a povestit ca la lovit odata el sau bunicul cand era f. mic si nu mai respira si s-a speriat de atunci, iar sora mea era mai mica si ea era prima la scoala si nu a necesitat sa stea prea mult in preajma lui ea a fost de mica cu mama…si ea era sa moara cand era mica ca a avut o infectie in corp si probabil asta la impiedicat. De multe ori mergeam la scoala plângând nu am vb. cu nimeni despre asta. In liceu mergeam la scoala plangand eram întrebată ce se intampla nu puteam spune nimic oricat incercam…asa am fost invatata sa nu spun. Dar in urma încurajărilor lor mai tarziu am putut vb. despre asta. Cand eram la finalul clasei a 11 au murit bunicii si unchii mei intr-un accident masina, a intrat un tir in ei si au murit toti 5 din masina. Atunci m-am simtit mai singura ca niciodata. Am cautat apoi pe cineva sa imi întemeiez o familie, nu mai suportam vb. grele de acasa din partea tuturor simteam ca nu mai am pe nimeni mai ales de cand a murit bunica si am cautat dragostea in alta parte.
Voiam si eu pe cineva care sa ma iubeasca. Am cunoscut un coleg de scoala de care m-am indragostit si am hotărât sa ma căsătoresc el. Dar parintii lui au spus sa ne mutam cu fratele lui in gazda sa il ajutam si pe el si asa am inceput sa locuim toti 3 intr-un apartament cu 2 camere. Din pacate de atunci relația noastra a inceput sa se destrame…la interventia celor de afara. Ai lui au inceput sa isi dorească sa ne mutam de la Timisoara cu ei si aveau impresia ca eu nu imi doream asta ca eu voiam sa stam in Timisoara. Fratele sotului meu si-a gasit pe cineva adus-o cu noi si fratelui sau i s-a parut normal ca daca pana atunci faceam de toate pt. el sa fac si pentru ea (adica mancare, curatenie tot ce tinea de casa), chiar daca si ea statea cu noi si nu lucra si putea sa faca si ea. Atunci au inceput scandalurile in casa, ai lui au inceput sa se bage intre noi sa venim la sat eu voiam sa vin dar văzând ca aici nu ma simteam acceptata din toata inima imi era frica. Vedeam cum vor sa se bage cu forta in viata noastra ei neintelegand ca daca doar ne-ar fi sugerat asta si eu simteam ca sunt o fiica pt. ei nu o nora as fi fost cea mai fericita sa vin aici.
