L-am cunoscut la 20 de ani, ne-am indragostit instantaneu , nu a trecut o zi fara sa ne vedem….uneori ma uit la oamenii care se saruta prin parcuri , banci…nu vad in ochii lor aceea pasiune , care pe noi doi ne-a caracterizat..am trait impreuna 27 de ani ..l.am pierdut..sa fie destinul ?…destinul care mereu iti „fura” tot ce este mai bun in viata ta ? …sau oare avem timp ? …timpul este atat de relativ in viata noastra , traim atat d putine bucurii , iar cand pierdem persoana cea mai draga din viata noastra ..facem un zid in jurul nostru , ne inchidem intr-o carapace din care cu atata greu reusim sa iesim , intalnim difereti oameni pe parcursul vietii noastre , dar mereu cautam aceeasi persoana …….nu suntem capabili sa facem compromisuri, pentru ca in viata ramai doar cu amintirile frumoase …restul dispar ca si cum nu ar fi existat niciodata.
|